Se numea ”Cinema Dacia”

Din păcate nu am găsit o fotografie de arhivă cu ”Cinematograful Dacia”. Dacă cineva din Hațeg are o asemenea fotografie și vrea să ajute prin aceasta la acest text de reamintire, cu dragă inimă îi mulțumesc. 

Se numea ”Cinema Dacia” dar numai până prin anul 2003, atunci când a fost închis.

Despre multe din simbolurile orașului Hațeg, astăzi vorbim doar la trecut și cu tristețe. Le mai putem vedea în poze, unele, iar altele doar ca ruine.

Doar nostalgia acestui trecut frumos al tradițiilor hațegane, mă determină să îmi aduc aminte de faptul că a fost o dată ”Cinema Dacia” și să scriu cu furie, despre încă un simbol cultural al Țării Hațegului, la care s-a renunțat mult prea ușor.

De ce cu furie?

Explicația ar fi simplă având în vedere contextul în care ”Cinema Dacia” și-a trăit ultimile clipe de existență. Cel din urmă film care a rulat a fost românesc și se numește ”Furia”.

A fost ca ”o premoniție” și în același timp a lăsat în urmă doar ”o furie” în șoaptă, prin lipsa de atitudine/ implicare civică, din partea intelectualității hațegane dar și neputință în abordarea și rezolvarea problemelor esențiale în comunitate, din partea factorilor de decizie de ieri, de astăzi și sper că nu și de mâine.

Am început întru reamintire să descriu momentul parcului distrus, apoi am trecut la ”Zimbrul” din celălalt ( și nu ”celălant”, așa cum strivesc unii - ”cu mai multă școală decât alții”- "de-ai locului", exprimarea în graiul românesc) parc, în acest moment se adaugă și ”Cinema Dacia”.

Ca atare constat că tragedia orașului Hațeg a cuprins și lovit mai ales în tradițiile locului.  

http://catreinimasiminte.blogspot.ro/2015/02/dar-cu-zimbrul-din-parc-ce-ati-avut.html

Cât să fi costat roata fără nici o legătură cu orașul Hațeg, care a fost adusă în locul ”Zimbrului” din parc?

http://catreinimasiminte.blogspot.ro/2015/01/de-8-ani-fara-parcul-din-centrul.html

Dacă industriile tradiționale hațegane au fost demolate (avem exemplul Abatorului) iar fierul probabil a fost valorificat ca în multe cazuri în țară de către afaceriștii de profil.

(http://activenews.ro/rafo-onesti-demontata-bucata-cu-bucata-si-vanduta-la-fier-vechi_1883864.html)

Nu cunosc situația/ destinația utilajelor rămase după ce s-a pus lacăt pe fosta Fabrică de Bere și la Fabrica de Conserve ori ICIL, dar ar fi foarte interesant dacă cineva ar face o informare cu privire la soarta lor.

Consider că putem să întocmim o ”carte neagră” a distrugerii industiilor de tradiție  din Hațeg și Țara Hațegului, la care am putea adăuga și un capitol despre parcul masacrat, despre ”Zimbrul” din parc aruncat într-o curbă la intrarea în oraș, despre ”Cinema Dacia”, despre Gara din Hațeg etc.

Este tragic faptul că nimeni nu s-a sesizat de 25 de ani cu privire la aceste aspecte care au reprezentat ceva în istoria orașului Hațeg.
Cam atât a mai rămas din Abatorul Hațeg:

Să trec însă la ”Cinema Dacia” despre care eu îmi amintesc cu drag și de care mi-e dor.

În vremea copilăriei mele mergeam la film singur sau cu prietenii de joacă, ori ”cu clasa”, așa cum obișnuiam să spunem.

La casa de bilete eram așteptați de către domnul Roșianu, cel care este o enciclopedie a filmului. Domnul Roșianu era ”omul cinematic” prin intermediul căruia uzina viselor putea să funcționeze.

Îmi amintesc sala plină la un film numit ”Colosul din Rodos”. Nu voi uita niciodată filmele cu Louis de Funes și multe alte filme pe care le-am văzut și de care m-am bucurat mult în vremea copilăriei și adolescenței.

Știți desigur că proiecția filmelor nu se putea realiza în vremea aceea decât un cu aparat special dar și pe un panou destinat acesteia.

La ceva vreme după ce s-a închis ”Cinema Dacia”, aparatul din fier a cam dispărut și numai cei care au urmat domnului Roșianu pot să știe unde s-a evaporat așa din senin dar în vremuri de mare ”orbire a piloților”.  

A rămas panoul dar și acela a fost aruncat uitării și ținut în condiții improprii, ca urmare a fost afectat. Probabil că dacă era din fier ”se evapora” și acesta precum s-a petrecut cu aparatul de proiecție.

Aparatul de proiecție putea să fie foarte bine păstrat ca piesă de muzeu și în același timp procurat un aparat performant pentru proiecțiile de film și totul ar fi putut fi transformat într-un spațiu de evenimente culturale și educaționale, unde să se îmbine filmul, cartea, dezbaterea, lectura etc.

Astăzi vorbim de ”Sala de Spectacole”, un nume fără legătură cu orașul Hațeg sau cu România, un nume comun și lipsit de orice înțelepțire. De la ”Cinema Dacia” s-a decăzut la ”Sala de Spectacole”.

Și pentru ca totul să fie acoperit de simbol politic, pereții au fost vopsiți în roșu intens și alb, noroc cu motivele de pe margini, că astfel se mai salvează aparențele.

Nu am înțeles niciodată la Hațeg de ce trebuie ca odată cu schimbarea partidului să se schimbe culoarea instituțiilor cheie din oraș. Este atât de ridicol să politizezi prin culoare un oraș de dragul partidului din care "traseistic"/ vremelnic faci parte ca primar.

Pot doar să afirm că îmi este dor și de parc, și de ”Zimbrul” din parc, chiar și de librăria din oraș, dar mai ales de ”Cinema Dacia”. Aș vrea foarte mult ca atunci când revin din Cluj la Hațeg să pot merge cu drag la un film.

Cred că mai există în Hațeg 300 de oameni care ar vrea să retrăiască amintirile unui cinematograf și care ar prefera să meargă la un film decât să aleagă barul, jocurile de noroc, discoteca sau cluburile, second-handurile care sufocă orașul și strivesc frumusețea Țării Hațegului. Sunt deja prea multe adunate într-un oraș atât de mic.

Închei după cum am început:

Se numea ”Cinema Dacia” dar numai până prin anul 2003, atunci când a fost închis.

Avem datoria să nu uităm că imaginea/ valoarea orașului Hațeg din punct de vedere economic, cultural și mai ales tradițional a însemnat ceva pentru România dar și pentru lumea întreagă.

Și dacă se îngăduie aș afirma că avem fiecare dintre noi îndatorirea să restaurăm imaginea/ valoarea orașului Hațeg, încercând după puteri să readucem înapoi ceea ce a fost frumos ori de perspectivă și să îmbunătățim sau să adaptăm la realitatea de astăzi.

Pentru mine Hațegul înseamnă ”Cinema Dacia”, Fabrica de Bere, Fabrica de Conserve, ICIL, Coop Hațegana (care datorită unor oameni minunați există dar trebuie susținută), Librăria (care a fost făcută praf și în locul ei nici nu vreau să aud ce s-a făcut, fiindcă nu are legătură cu mediul cultural), ”Zimbrul” din parc (care în mod normal ar trebui să fie readus la locul lui tradițional; încă se poate face un mic referendum în Hațeg pentru a rezolva acest aspect), parcul, înainte de a fi masacrat de buldozere și multe alte simboluri, care trebuiau păstrate, îmbunătățite și îngrijite.

”Sala Mare” roșu cu alb. Nu spun partidul fiindcă nu contează.Este bine că măcar scaunele sunt albastre și parchetul maro.

Fotografia cu Abatorul aparține lui Mihai Bursesc